cohortă

română

Etimologie

Din latină cohors, cohortis.

Pronunție

  • AFI: /ko'hor.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cohortă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cohortă cohorte
Articulat cohorta cohortele
Genitiv-Dativ cohortei cohortelor
Vocativ cohortă cohortelor
  1. (la romani) unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune.
  2. (fig.) mulțime, ceată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.