coexistență

română

Etimologie

Din franceză coexistence.

Pronunție

  • AFI: /ko.eg.zisˈten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coexistență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coexistență coexistențe
Articulat coexistența coexistențele
Genitiv-Dativ coexistenței coexistențelor
Vocativ coexistență coexistențelor
  1. existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.