coerciție

română

Etimologie

Din franceză coercition.

Pronunție

  • AFI: /ko.er'ʧi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
coerciție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coerciție invariabil
Articulat coerciția invariabil
Genitiv-Dativ coerciției invariabil
Vocativ coerciție invariabil
  1. (livr.) măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.