cochet

română

Etimologie

Din franceză coquet.

Pronunție

  • AFI: /ko'ket/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cochet
Singular Plural
Masculin cochet cocheți
Feminin cochetă cochete
Neutru cochet cochete
  1. (despre oameni) care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie.
  2. (despre obiecte) drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut.
    Interior cochet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.