cochetărie

română

Etimologie

Din franceză coquetterie.

Pronunție

  • AFI: /ko.ke.tə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cochetărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cochetărie cochetării
Articulat cochetăria cochetăriile
Genitiv-Dativ cochetăriei cochetăriilor
Vocativ cochetărie cochetăriilor
  1. purtare, atitudine, mod de a se îmbraca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.