cocător

română

Etimologie

Din a coace + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ko.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocător cocători
Articulat cocătorul cocătorii
Genitiv-Dativ cocătorului cocătorilor
Vocativ cocătorule cocătorilor
  1. persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.