cocătoare

română

Etimologie

Din cocător.

Pronunție

  • AFI: /ko.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocătoare cocătoare
Articulat cocătoarea cocătoarele
Genitiv-Dativ cocătoarei cocătoarelor
Vocativ cocătoareo cocătoarelor
  1. persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.