cârcotă

română

Etimologie

Din verbul a cârcoti. Confer sârbo-croată krkotja („lipsă de mlădiere, inflexibilitate”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɨr.ko.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârcotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârcotă cârcote
Articulat cârcota cârcotele
Genitiv-Dativ cârcotei cârcotelor
Vocativ cârcotă cârcotelor
  1. (pop. și fam.) neînțelegere, ceartă, gâlceavă.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.