cnocaut

română

Etimologie

Din franceză, engleză knockout. Scris cnocaut este în prezent ieșit din uz, normele și uzul recomandând varianta originală knockout[1].

Pronunție

  • AFI: /ˈknok.awt/[2] [3]
  • (pronunțat ca în engleză) AFI: /ˈnok.awt/


Substantiv


Declinarea substantivului
cnocaut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cnocaut cnocauturi
Articulat cnocautul cnocauturile
Genitiv-Dativ cnocautului cnocauturilor
Vocativ cnocautule cnocauturilor
  1. scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Note

  1. ↑ DOOM3, 2001, p. 683
  2. ↑ Șuteu, F., Șoșa, E., Ortografia limbii române, Ed. Floarea Darurilor, București, 1995, p. 71
  3. ↑ Tătaru, A., Dicționar de pronunțare a limbii române, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1999, p. 163

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.