cloț

română

Etimologie

Din germană Klotz.

Pronunție

  • AFI: /kloʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloț cloțuri
Articulat cloțul cloțurile
Genitiv-Dativ cloțului cloțurilor
Vocativ cloțule cloțurilor
  1. spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.