clefăi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /kle.fə'i/


Verb


Conjugarea verbului
clefăi
Infinitiv a clefăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 clefăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să clefăie
Participiu clefăit
Conjugare IV
  1. a mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
  2. (v.intranz.) a deschide și a închide gura plescăind.
  3. (v.intranz.) (fig.) a vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
  4. (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.