clăncăit

română

Etimologie

Din a clăncăi.

Pronunție

  • AFI: /klən.kə'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăncăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăncăit invariabil
Articulat clăncăitul invariabil
Genitiv-Dativ clăncăitului invariabil
Vocativ clăncăitule invariabil
  1. faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.