ciupitor

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧu.piˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciupitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupitor ciupitoare
Articulat ciupitorul ciupitoarele
Genitiv-Dativ ciupitorului ciupitoarelor
Vocativ ciupitorule ciupitoarelor
  1. utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.