citadelă
română
Etimologie
Din franceză citadelle < italiană cittadella. Diminutivul lui città ("oraș").
Pronunție
- AFI: /ʧi.ta'de.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului citadelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | citadelă | citadele |
| Articulat | citadela | citadelele |
| Genitiv-Dativ | citadelei | citadelelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (adesea fig.) mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați.
- (p. gener.) oraș (întărit).
- fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
fortăreață medievală care domina un oraș
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.