cité

Vezi și : cite, citë, cítě

franceză

Etimologie

Din franceză medie cité, care provine din franceză veche cité, citet < latină cīvitātem, forma de acuzativ pentru civītās („cetățeni”).

Pronunție

AFI: /si.te/
Audio^fișier

Substantiv

cité f., cités pl.

(geogr., urb.) oraș
(ist.) cetate
la Cité des Papes
(înv.; în Canada) municipiu
La cité de Montréal
(p.meton.) cetățean
(spec.) cartier rezidențial
(spec.) complex (universitar)

Sinonime

1: (geogr., urb.) ville
4: citoyen

Cuvinte derivate

téci
tess

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

cité administrative
cité d'Aleth
cité corsaire, Cité corsaire
cité des ducs
cité des papes
cité de transit
cité-dortoir
Cité du Vatican

cité-État
cité-jardin
cité ouvrière
cité phocéenne
cité scolaire
Cité-Soleil, Cité Soleil
cité universitaire, cité U
droit de cité

Cuvinte apropiate

citadin
citoyen
citoyenneté
city break

Nota Bene

Cité este în mod normal folosit în sens istoric, tehnic sau metaforic. Termenul cotidian pentru o localitate mai mare sau un oraș de orice dimensiune fiind ville.

Omofone

citée, citées
cités
citer
citez

Expresii

avoir droit de cité
avoir le droit de cité

Etimologie

Din citer.

Verb

forma de participiu trecut la masculin singular pentru citer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.