cheek

Vezi și : Cheek

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie cheke < engleza veche cēace.

Pronunție

  • AFI: /tʃik/


Substantiv

cheek, pl. cheeks

  1. (anat.) obraz
    Your cheeks are rosy.
  2. (fam., normal la pl.) bucă, fesă
  3. (fam.) nerușinare, obrăznicie, insolență, impudență
    You've got some cheek, asking me for money!

Sinonime

  • 2: buttock

Cuvinte derivate

  • cheeked
  • cheekbone
  • cheeky

Cuvinte compuse

  • free cheek
  • fixed cheek

Expresii

  • turn the other cheek


Verb


Conjugarea verbului
to cheek
Infinitiv to cheek
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 cheeks
Trecut simplu cheeked
Participiu trecut cheeked
Participiu prezent cheeking
  1. a se purta obraznic cu
    Don't cheek me, you little rascal!

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.