cercetașă

română

Etimologie

Din cercetaș.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ʧe'ta.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercetașă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercetașă cercetașe
Articulat cercetașa cercetașele
Genitiv-Dativ cercetașei cercetașelor
Vocativ cercetașo cercetașelor
  1. persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare.
  2. persoană care făcea parte din organizația cercetășiei.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.