cercetaș
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʧer.ʧe'taʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercetaș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercetaș | cercetași |
| Articulat | cercetașul | cercetașii |
| Genitiv-Dativ | cercetașului | cercetașilor |
| Vocativ | cercetașule | cercetașilor |
- persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva
- militar care execută o cercetare
- persoană care făcea parte din organizația cercetășiei
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.