carură

română

Etimologie

Din franceză carrure.

Pronunție

  • AFI: /ka'ru.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
carură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carură caruri
Articulat carura carurile
Genitiv-Dativ carurii carurilor
Vocativ carură carurilor
  1. formă a umerilor și a spatelui cuiva; (spec.) siluetă.
  2. (fig.) anvergură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.