cartotecă

română

Etimologie

Din germană Kartothek, rusă картотeка (kartoteka).

Pronunție

  • AFI: /kar.to'te.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cartotecă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cartotecă cartoteci
Articulat cartoteca cartotecile
Genitiv-Dativ cartotecii cartotecilor
Vocativ cartotecă cartotecilor
  1. totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră.
  2. cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme.


Traduceri

Anagrame

  • corectata

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.