carpen
română
Etimologie
Din latină carpinus. Confer italiană carpino, carpine, franceză charme, catalană carpí, spaniolă carpe și portugheză carpino.
Pronunție
- AFI: /'kar.pen/
Substantiv
| Declinarea substantivului carpen | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carpen | carpeni |
| Articulat | carpenul | carpenii |
| Genitiv-Dativ | carpenului | carpenilor |
| Vocativ | carpenule | carpenilor |
- (bot.) (Carpinus betulus) arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar.
Sinonime
- (bot.) cărpinar
Cuvinte derivate
Traduceri
arbore
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.