carpen

română

Etimologie

Din latină carpinus. Confer italiană carpino, carpine, franceză charme, catalană carpí, spaniolă carpe și portugheză carpino.

Pronunție

  • AFI: /'kar.pen/


Substantiv


Declinarea substantivului
carpen
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carpen carpeni
Articulat carpenul carpenii
Genitiv-Dativ carpenului carpenilor
Vocativ carpenule carpenilor
  1. (bot.) (Carpinus betulus) arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.