carotte
| Vezi și : carotté, cârotte |
franceză
(français)
Etimologie
Din latină carota < greacă antică ϰαϱῶτον (karôton).
Pronunție
- AFI: /ka.ʁɔt/
Substantiv
carotte f., carottes pl.
Cuvinte derivate
- carotène
- carotter
Cuvinte compuse
- carotte de tabac
- carotte glaciaire
- carotte rouge
Expresii
- jouer la carotte
- la carotte et le bâton
- les carottes sont cuites
- mélanger des choux et des carottes
- ne vivre que de carottes
- poil de carotte
Adjectiv
| Declinarea adjectivului carotte | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | carotte | carotte |
| Feminin | carotte | carotte |
Sinonime
- orange, rouille, roux
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.