caroia

română

Etimologie

Din franceză carroyer.

Pronunție

  • AFI: /ka.roˈja/


Verb


Conjugarea verbului
caroia
Infinitiv a caroia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 caroiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să caroieze
Participiu caroiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.