hartă
română
Etimologie
Din neogreacă χαρτισ (hártis).
Pronunție
- AFI: /ˈhar.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hartă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hartă | hărți |
| Articulat | harta | hărțile |
| Genitiv-Dativ | hărții | hărților |
| Vocativ | hartă | hărților |
- reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- harta fusurilor orare
- hartă geologică
- hartă hidrologică
- hartă lingvistică
- hartă sinoptică
- hartă de anomalii
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.