carmelit

română

Etimologie

Din franceză carmélite.

Pronunție

  • AFI: /kar.me'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
carmelit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carmelit carmeliți
Articulat carmelitul carmeliții
Genitiv-Dativ carmelitului carmeliților
Vocativ carmelitule carmeliților
  1. călugăr catolic care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.