caricatură

română

Etimologie

Din franceză caricature.

Pronunție

  • AFI: /ka.ri.ka'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caricatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caricatură caricaturi
Articulat caricatura caricaturile
Genitiv-Dativ caricaturii caricaturilor
Vocativ caricatură caricaturilor
  1. reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică.
  2. înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare.
  3. imitație nereușită, care denaturează originalul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.