carica
| Vezi și : cărică |
română
Etimologie
Din italiană caricare < latină carricare.
Pronunție
- AFI: /ka.ri'ka/
Verb
| Conjugarea verbului carica | |
| Infinitiv | a carica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
caric |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să carice |
| Participiu | caricat |
| Conjugare | I |
Cuvinte derivate
- caricare
- caricat
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din verbul caricare.
Pronunție
- AFI: /'karika/
Substantiv
carica f., cariche pl.
- funcție, poziție, post; sarcină
- Il presidente in carica.
- (el.) încărcare, încărcătură; sarcină electrică
- Il mio orologio ha finito la carica.
- (fig.) forță; imbold, indemn
- A quei tempi avevamo una grande carica di ottimismo.
- (fig.) tensiune emoțională
- (mil.) șarjă, atac
Cuvinte compuse
- carica elettrica
- carica emotiva
- carica onorifica
Cuvinte apropiate
- caricamento
- caricare
- caricato
- caricatore
- caricazione
- carico
Referințe
Etimologie
Derivate regresiv din caricare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru caricare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru caricare.
latină
(Latina)
Etimologie
Confer Caria.
Pronunție
- AFI: /ˈkaː.ri.ka/
Substantiv
| Declinarea substantivului cārica | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | cārica | cāricae |
| Genitiv | cāricae | cāricārum |
| Dativ | cāricae | cāricīs |
| Acuzativ | cāricam | cāricās |
| Ablativ | cāricā | cāricīs |
| Vocativ | cārica | cāricae |
Cuvinte apropiate
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.