caravelă

română

Etimologie

Din italiană caravella, franceză caravelle.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra've.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caravelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caravelă caravele
Articulat caravela caravelele
Genitiv-Dativ caravelei caravelelor
Vocativ caravelă caravelelor
  1. corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.