carapace

română

Etimologie

Din franceză carapace.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'pa.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
carapace
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carapace carapace
Articulat carapacea carapacele
Genitiv-Dativ carapacei carapacelor
Vocativ carapace carapacelor
  1. înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.