caragață

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă καρακαξα (karakáxa).

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'ga.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caragață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caragață caragațe
Articulat caragața caragațele
Genitiv-Dativ caragaței caragațelor
Vocativ caragață caragațelor
  1. (ornit.) coțofană.
  2. (fig.) (fam.) femeie vorbăreață.

Expresii

  • (fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.