caracatiță

română

Etimologie

Din rusă каракатица.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'ka.ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracatiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracatiță caracatițe
Articulat caracatița caracatițele
Genitiv-Dativ caracatiței caracatițelor
Vocativ ' '
  1. (Octopus vulgaris) animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze.
  2. (fig.) persoană lacomă și hrăpăreață.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.