caracatiță
română
Etimologie
Din rusă каракатица.
Pronunție
- AFI: /ka.ra'ka.ti.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caracatiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caracatiță | caracatițe |
| Articulat | caracatița | caracatițele |
| Genitiv-Dativ | caracatiței | caracatițelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Octopus vulgaris) animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze.
- (fig.) persoană lacomă și hrăpăreață.
Traduceri
animal
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.