încrengătură

română

Etimologie

Din în- + creangă + sufixul -tură (după franceză embranchement).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kren.gə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încrengătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încrengătură încrengături
Articulat încrengătura încrengăturile
Genitiv-Dativ încrengăturii încrengăturilor
Vocativ încrengătură încrengăturilor
  1. diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.