caracara
| Vezi și : caracará |
română
Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție
- AFI: /ka.ra'ka.ra/
Substantiv
| Declinarea substantivului caracara | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caracara | caracara |
| Articulat | caracaraul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | caracaraului | invariabil |
| Vocativ | caracaraule | invariabil |
- (ornit.) (Caracarinae) șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște.
Paronime
- caracal
- Caracalla
Vezi și
- falconidă
- șoim
Traduceri
pasăre
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție
- AFI: /ˈkærəkɑrə/
Substantiv
caracara, pl. caracaras
- (ornit.) caracara
Cuvinte compuse
- black caracara
- carunculated caracara
- Chimango caracara
- mountain caracara
- northern crested caracara
- red-throated caracara
- southern crested caracara
- striated caracara
- white-throated caracara
- yellow-headed caracara
Vezi și
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție
- AFI: /ka.ʁa.ka.ʁa/
Substantiv
caracara m., caracaras pl.
- (ornit.) caracara
Cuvinte compuse
- caracara austral
- caracara à gorge blanche
- caracara à gorge rouge
- caracara à tête jaune
- caracara caronculé
- caracara chimango
- caracara de Guadalupe
- caracara du Nord
- caracara huppé, caracara à crête
- caracara montagnard
- caracara noir
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului caracara | ||
| ' | Singular | Plural |
| Substantiv | caracara | caracara's |
| Diminutiv | invariabil | invariabil |
- (ornit.) caracara
Cuvinte derivate
- bergcaracara
- geelkopcaracara
- kuifcaracara
- roodkeelcaracara
- witkeelcaracara
Cuvinte compuse
- Chimango-caracara
- Falkland-caracara
- gevlekte caracara
- zwarte caracara
Vezi și
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului caracara | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | caracara | caracaran | caracaror | caracarorna |
| Genitiv | caracaras | caracarans | caracarors | caracarornas |
- (ornit.) caracara
Cuvinte derivate
- bergscaracara
- chimangocaracara
- knölcaracara
Cuvinte compuse
- gulhövdad chimango
- nordlig tofscaracara
- rödstrupig caracara
- strimmig caracara
- svart caracara
- sydlig tofscaracara
- vitstrupig caracara
Vezi și
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.