canion

română

Etimologie

Din franceză cañon, germană Cañon.

Pronunție

  • AFI: /ka.niˈon/


Substantiv


Declinarea substantivului
canion
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canion canioane
Articulat canionul canioanele
Genitiv-Dativ canionului canioanelor
Vocativ canionule canioanelor
  1. vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.