campanulă

Vezi și : campanula, Campanula

română

Etimologie

Din franceză campanule < latină campanula („clopoțel”).

Pronunție

  • AFI: /kam.pa'nu.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
campanulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ campanulă campanule
Articulat campanula campanulele
Genitiv-Dativ campanulei campanulelor
Vocativ campanulo campanulelor
  1. (bot.) (Campanula) plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.