caille

Vezi și : caillé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza medie, franceza veche quaille < latină medie quaccula, quaquila. De origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /kaj/


Substantiv

caille f., cailles pl.

  1. prepeliță
    La saison des cailles.
  2. (fig.) drag, dragă; iubit, iubită
    Ma petite caille.

Cuvinte compuse

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din cailler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cailler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cailler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv pentru cailler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv pentru cailler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cailler.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.