cacofonie
română
Etimologie
Din franceză cacophonie.
Pronunție
- AFI: /ka.ko.foˈni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului cacofonie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cacofonie | cacofonii |
| Articulat | cacofonia | cacofoniile |
| Genitiv-Dativ | cacofoniei | cacofoniilor |
| Vocativ | cacofonie | cacofoniilor |
- asociație neplăcută de sunete; cacofonism.
- (muz.) suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.