cărăruie

română

Etimologie

Din cărare + sufixul -uie.

Pronunție

  • AFI: /kə.rəˈru.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărăruie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărăruie cărărui
Articulat cărăruia cărăruile
Genitiv-Dativ cărăruii cărăruilor
Vocativ cărăruie cărăruilor
  1. diminutiv al lui cărare; cărărușă, cărăruică.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.