cărărușă

română

Etimologie

Din cărare + sufixul -ușă.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə'ru.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărărușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărărușă cărărușe
Articulat cărărușa cărărușele
Genitiv-Dativ cărărușei cărărușelor
Vocativ cărărușă cărărușelor
  1. cărăruie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.