cărăruică

română

Etimologie

Din cărare + sufixul -uică.

Pronunție

  • AFI: /kə.rəˈruj.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărăruică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărăruică cărăruici
Articulat cărăruica cărăruicile
Genitiv-Dativ cărăruicii cărăruicilor
Vocativ cărăruică cărăruicilor
  1. cărăruie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.