căpui

română

Etimologie

Din cap. Confer căpătui.

Alternativ din maghiară kapni.

Pronunție

  • AFI: /kə.pu'i/


Verb


Conjugarea verbului
căpui
Infinitiv a căpui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 căpuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să căpuiască
Participiu căpuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui.
  2. (v.refl.) a obține, a-și procura; a încăpui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.