cârlan
română
Etimologie
Origine necunoscută. Ar putea fi diminutivul călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din latină *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat.
Abundă ipoteze incerte: din maghiară kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din română; din latină carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); confer spaniolă carnero, însă derivarea este dificilă; din slavă (veche) *krdlanŭ, de la krŭdo > cârd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321).
Pronunție
- AFI: /kɨrˈlan/
Substantiv
| Declinarea substantivului cârlan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cârlan | cârlani |
| Articulat | cârlanul | cârlanii |
| Genitiv-Dativ | cârlanului | cârlanilor |
| Vocativ | cârlanule | cârlanilor |
- miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an.
- mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.