cârâială

română

Etimologie

Din a cârâi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /kɨ.rɨˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârâială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârâială cârâieli
Articulat cârâiala cârâielile
Genitiv-Dativ cârâielii cârâielilor
Vocativ cârâială cârâielilor
  1. faptul de a (se) cârâi.
  2. sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit.
  3. (fig.) (fam.) cârtire; ceartă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.