bură

română

Etimologie

Din sârbocroată bura.

Pronunție

  • AFI: /ˈbu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bură bure
Articulat bura burele
Genitiv-Dativ burei burelor
Vocativ bură burelor
  1. ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din bur.

Substantiv


Declinarea substantivului
bură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bură bure
Articulat bura burele
Genitiv-Dativ burei burelor
Vocativ buro burelor
  1. persoană care face parte din populația din Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.