burniță

română

Etimologie

Din bură.

Pronunție

  • AFI: /'bur.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
burniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ burniță burnițe
Articulat burnița burnițele
Genitiv-Dativ burniței burnițelor
Vocativ burniță burnițelor
  1. ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.