buimăci

română

Etimologie

Din buimac.

Pronunție

  • AFI: /buj.mə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) buimăci
Infinitiv a (se) buimăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) buimăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) buimăcească
Participiu buimăcit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină buimac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.