bufnitură

română

Etimologie

Din a bufni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /buf.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bufnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bufnitură bufnituri
Articulat bufnitura bufniturile
Genitiv-Dativ bufniturii bufniturilor
Vocativ bufnitură bufniturilor
  1. faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.