buccinator

română

Etimologie

Din franceză buccinateur.

Pronunție

  • AFI: /buk.ʧi.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
buccinator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buccinator buccinatori
Articulat buccinatorul buccinatorii
Genitiv-Dativ buccinatorului buccinatorilor
Vocativ buccinatorule buccinatorilor
  1. mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.