bruna

română

Etimologie

Din franceză brunir.

Pronunție

AFI: /bruˈna/

Verb

Conjugarea verbului bruna
Infinitiv	a bruna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	brunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bruneze
Participiu	brunat
Conjugare	I

(v.tranz.) a acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.

Cuvinte derivate

Traduceri

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.