broșa

română

Etimologie

Din franceză brocher.

Pronunție

  • AFI: /bro'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
broșa
Infinitiv a broșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 broșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să broșeze
Participiu broșat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
  2. (v.tranz.) a prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.